LOCUL    TEMPERAMENTULUI IN STRUCTURA PERSONALITATII

Intre temperament si celelalte laturi ale personalitatii exista o stransa interactiune.Temperamentul trebuie considerat ca fiind subordonat  in raport cu aptitudinile si caracterul care detin locul central in structura personalitatii, in sensul ca el constituie o premisa, o conditie si nu cauza lor, nu le predetermina nici continutul , nici felul, nici valoarea.Desi el nu predetermina, poate avantaja formarea unor aptitudini sau trasaturi de caracter sau provoca dificultati in dezvoltarea lor.

       Temperamentul suporta largi influente si conditionari mai ales din partea caracterului. Prin efort voluntar, constient, prin organizarea superioara a caracterului, omul isi poate lua in stapanire propriul sau temperament, in sensul ca el isi poate retine sau inhiba, dezvolta sau amplifica anumite trasaturi.

   Prin caracter pot fi compensate  sau chiar mascate  o serie de insusiri temperamentale, pot fi retinute sau modificate acele mnifestari ‘’ spontane’’ ale tipului care scapa, de obicei, controlului constient. Se evidentiaza in felul acesta rolul reglator al caracterului in raport cu temperamentul.

     Data fiind influenta reciproca dintre temperament si celelalte laturi ale personalitatii este necesara cunoasterea si mai ales educarea corespunzatoare a insusirilor temperamentale in vederea valorificarii lor adecvate in procesul de formare si dezvoltare atat a aptitudinilor, cat si a caracterului.